După 50 de ani de la dispariția sa, marele poet Âșik Veysel este considerat în continuare drept unul dintre cei mai importanți exponenți ai tradiției Ashik din Turcia. În 2023, arta lui Veysel va fi pusă în valoare în cadrul unora dintre cele mai importante evenimente culturale din Turcia și nu numai.
Cunoscut sub numele de – Ashik Anatolian – acest tip de artă îmbină poezia improvizată și muzica, fiind practicată în regiunea Anatoliei din Turcia de mai bine de 500 de ani și are o importanță deosebită în cultura turcească. Poetul Âșik Veysel este printre cei mai renumiți artiști populari ai acestui gen de artă și chiar după ce a încetat din viață, curentul a continuat să fie adoptat de noile generații de poeți.
Decizia de a-l include pe Âșik Veysel în comemorările internaționale din perioada 2022-2023 a fost luată în cadrul celei de-a 41-a Conferințe Generale defășurată la Paris. În urma acestei inițiative, Âșik Veysel va fi reamintit pe tot parcursul anului în cadrul evenimentelor culturale, expozițiilor și a concertelor susținute atât în Turcia, cât și în străinătate.
Âșik Veysel – portret biografic – ultimul mare reprezentant al tradiției Ashik
Veysel s-a născut în anul 1894 la Sivrialan, un sat din raionul Sivas Șarkișla. La vârsta de 7 ani, poetul și-a pierdut ambii ochi din cauza variolei. La 10 ani, a început să cânte la saz, un instrument folosit în muzica populară turcă, iar în 1993 a început să călătorească prin Turcia ca interpret, uneori predând și lecții de saz.
Arta lui Veysel a fost influențată de poetul sufit turc Yunus, astfel că există urme de sufism în compozițiile sale. Totodată, acesta este considerat și un succesor al altui mare poet turc, Karacaoğlan, prin prisma poemelor sale de dragoste.
Prima poezie scrisă de Veysel a fost o epopee cântată pentru Ataturk la cea de-a 10-a aniversare a Republicii Turcia. Primul său volum de poezie a fost Deyișler, apărut în 1944, iar ultimul, denumit Dostlar Beni Hatirlasin, a fost publicat în 1970 și reunește toate poeziile sale. Alte poeme au mai fost adunate într-un volum denumit Sazimdan Sesler, publicat în 1949.
Casa memorială a lui Veysel din Sivas, loc primitor pentru persoanele cu dizabilități
Âșik Veysel a plecat de pe această lume pe 21 martie 1973 la Sivrialan, satul în care s-a născut. Ulterior dispariției sale, casa i-a fost transformată într-un muzeu. În 2012, aceasta a fost renovată, în interior regăsindu-se patul și radioul lui Veysel, precum și multe dintre hainele și obiecte personale ale poetului. Vizitatorii pot asculta și înregistrări cu interviuri acordate de poet pentru mai multe televiziuni.
În urma accesării unor fonduri ale Uniunii Europene și la inițiativa Muzeului din Sivas, în „camera întunecată” din casa memorială a poetului a fost introdusă sintagma „Uzun ince bir yoldayim” ceea ce înseamnă „Sunt pe un drum lung și îngust”, scris în Braille, pentru persoanele care au deficiențe de vedere. În această camera specială din muzeu este plasată și o statuie a lui Veysel, precum și o proiecție de film, special dedicată persoanelor care suferă de deficiență de auz, având subtitrare în limba engleză.