La Iași, în incinta Cercului Militar din Dealului Copoului, în ziua de duminică, 15 Martie 2026, începând cu ora 14, va fi prezentată cartea Alexandru Ioan I, volum semnat de către Romeo Romila. Cartea a văzut lumina tiparului la Editura PIM din Iași.
Organizatori ai manifestării: Cercul Militar Iași; Cenaclul de Literatură și Pictură „Octav Băncilă” al Cercului Militar Iași; Muzeul Militar Filiala Moldova Iași; Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Iași; Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere Iași; U. Z. P Iași; Asociația Literară „Păstorel”; U. C. P. Iași.
Despre cartea vor vorbi scriitorii: Veronica Bucico; Mihai Batog Bujeniță; Luminița Cozmei; Corina Matei Gherman.
În programul evenimentului vor fi și momente cultural-artistice suținute de către: Silvia Aboaice, Beatrice Spiridon, Bogdan Iordache, Karina Zamfirescu, Poiană Parascheva, IOan Pintilei, Valentin Alexiu, Doru Melnic, Grupul „Zorile”, Corala „Lirica”.
Moderatori ai manifestării vor fi: Benone Tiron, Corina Matei Gherman și Beatrice Spiridon.
Pentru a vă stârni interesul pentru cartea scriitorului Romeo Romila, din prefața acesteia, prefață scrisă de către dramaturgul Nicolae Suciu, cităm: La interval de un an de la apariția Utopiei Cantemir căreia am avut onoarea să-i semnez postfața, Romeo Romilă se dovedește din nou, un prozator erudit, bine intenționat, imparțial, dotat nu numai cu o lăudabilă intuiție și capacitate de a da viață personajelor sale, dar și cu acribia scormonitorului de documente proprii epocii pe care firul epic o traversează (…) Atractivă prin tematică și structurată în 18 capitole cu unele titluri semnificative, prezenta carte, fiind de fapt romanul omului Alexandru Ioan Cuza, impune atât prin capacitatea autorului de a reînvia pulsul unor importante momente din Istoria României (adică să povestească lucruri adevărate), cât și prin dexteritatea naratorului de a da viață personajelor, povestind „lucruri care ar putea să se întâmple”, încadrându-se astfel, în ceea ce Aristotel numea „marginile verosimilului și ale necearului”.(…)Apelând la întreaga diversitate a procedeelor de caracterizare (directă, de către autor, prin atitudinea celorlalte personaje față de protagonist și indirectă, prin fapte, prin atitudine, prin relația cu alte personaje și prin propria lui exprimare), așa cum era și de așteptat, autorul își concentrează toate forțele pentru realizarea unui personaj principal complex, văzut în mod realist, ca rezultantă a raportului dintre calități și defecte, proprii omului în genere(…) Nu este suficient doar a etala adevărurile despre o epocă și despre personalitățile care și-au dus veacul în ea, ci mai mult decât atât, acestea trebuie să fie aduse cât mai aproape de cititor, prin puterea actanților, pentru a-l înălța sufletește, trezindu-i astfel, compasiune, admirație, empatie sau, din contră, dezamăgire și dezgust. Abia așa vom înțelege meritul scriitorului și al tuturor mijloacelor artistice întrebuințate de acesta, pentru susținerea adevărului istoric. Dar plămădirea veții personajelor ar fi fost superfluă, fără ca romanul să nu fi cucerit mai ales prin arta narativă, de bun augur în evocarea, cât mai scurt și la obiect, a pulsului vieții și a aspirațiilor societății din acel timp (…) În concluzie, se poate afirma oricând că romanul impune prin perspectiva realist-obiectivă (…) în care personajul este văzut, fie ca mostră a omului aflat sub tăvălugul istoriei, la granița foarte scurtă și alunecoasă dintre democrație și dictatură sau dintre democrație și anarhie, fie ca o exemplară paradigmă a ceea ce avea să rezerve viitorul politicii acestei țărișoare aflată tot timpul între fostele și actualele imperii.
REDACȚIA
