Astfel se intitulează prima apariție editorială a Editurii RoRu (www.facebook.com/editura.roru), coordonată de către Ștefan Silvestru, tânăr starover, absolvent al Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Iași, cu studii de licență și master la Facultatea de Informatică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cel care ne prezintă, astăzi, cartea lunii decembrie a anului 2022.
Concret, prezentăm cronologic principalele evenimente din viața Rusiei (de la creștinarea acesteia până la Revoluția bolșevică), iar, apoi, ne axăm pe perioada Marii Schisme (Raskolul) din Biserica Ortodoxă Rusă, timpuri reflectate în volumul I – Manual starover de sfințenie, în care sunt creionate viețile unora dintre cei mai importanți apărători ai credinței de rit vechi (bizantin): protopopul Avvakum, călugărul Epifanie și boieroaica Morozova.
Ștefan Silvestru împreună cu Diana Guțu și Svetlana Hercuț – au tradus cartea de față din slavonă și rusă veche în limba română. Volumul a apărut în Săptămâna Mare a anului 2020, trimițând la momentul arderii pe rug a protopopului Avvakum (și a celor dimpreună cu el), petrecut în Vinerea Mare a anului 1682.
Așadar, în anul 2020, în Rusia și în comunitățile de staroveri din întreaga lume, a fost sărbătorit Anul Avvakum, împlinindu-se 400 de ani de la nașterea acestuia, iar – cu acest prilej – am asistat și la apariția Manualului starover de sfințenie, ediție îngrijită și comentarii de Ștefan Silvestru.
Pentru început, Ștefan Silvestru ne oferă amănunte despre contextul Raskolului din Biserica Ortodoxă Rusă de la mijlocul secolului al XVII-lea, ilustrând, cronologic, principalele evenimente care au dus la această situație, cu accent pe Cercul Râvnitorilor Cucerniciei și principalele evenimente premergătoare Sinodului Moscovit dintre anii 1666/1667, moment din care începe, în mod oficial, prigoana împotriva staroverilor.
Conturăm, pe scurt, un portret al protopopul Avvakum. S-a născut la 25 noiembrie 1620, fiind botezat la opt zile după naștere, mai exact la 2 decembrie, în ziua de pomenire a Sfântului Proroc Avvakum, numele căruia l-a și primit. În mod tradițional, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi prăznuiește nașterea protopopului Avvakum în ziua când acesta a fost botezat – 2 decembrie (stil vechi)/ 15 decembrie (stil nou). Protopopul Avvakum s-a născut în satul Grigorovo din regiunea Nijni-Novgorod, Rusia, în anul 1620. S-a căsătorit la 17 ani cu Anastasia Markovna, fiind hirotonit diacon la 21 de ani, preot la 23 de ani și ridicat la rangul de protopop la vârsta de 31 de ani. A fost membru al Cercului Râvnitorilor Cucerniciei – un grup de clerici și intelectuali care doreau ridicarea morală și spirituală a populației după perioada Vremurilor Tulburi („Smutnaia Vremea”) (1598-1613) unde Uniunea Polono-lituaniană, sprijinită de Statul Papal, a dorit desființarea statului rus și convertirea întregii populații la catolicism, membrii acestui Cerc resimțind toate efectele acestei perioade de tulburări. În anul 1654, Nikon, patriarhul Rusiei, inițial și el un membru al Cercului Râvnitorilor Cucerniciei, susținut de către țar și de cercurile puterii, inițiază o serie de reforme religioase în contradicție cu credința ortodoxă de rit bizantin ținută de ruși timp de șapte secole. Din acest moment putem vorbi de vechea credință (staraia vera) și noua credință, credincioșii ruși fiind divizați în două confesiuni: staroveri (cei care au continuat să țină vechea credință) și nikonieni (cei care au acceptat reformele patriarhului Nikon).
Mulți membri ai Cercului Râvnitorilor Cucerniciei s-au opus acestor reforme, intrând astfel în conflict cu patriarhul. Unul dintre aceștia și, poate, cel mai important apărător al vechii credințe fiind protopopul Avvakum.
Astfel, protopopul a fost întemnițat de mai multe ori la Moscova, apoi a fost exilat în Siberia (unde a petrecut aproape 10 ani), iar din 1664 a fost închis la Mezen (în nordul Rusiei), din 1667 (după Sinodul Moscovit dintre anii 1666/1667, sinod care a declanșat Marea Schismă Rusă sau Rascolul) a fost exilat la Pustozersk (localitate dincolo de Cercul Polar).
După 15 ani de trăit în condiții greu de imaginat într-o temniță săpată în pământ, la 14/27 aprilie 1682, a fost ars pe rug împreună cu tovarășii lui de nevoință: călugărul Epifanie, preotul Lazăr și diaconul Fiodor.
În următoarea secvență audio – pe care o difuzăm – Ștefan Silvestru ne creionează, pe scurt, o imagine a principalelor evenimente din viața staroverilor, de după prigoana acestora din Rusia, subliniind principala problemă cu care aceștia se confruntau – lipsa unei ierarhii bisericești, problemă rezolvată prin înființarea Mitropoliei Ortodoxe de Rit Vechi de la Fântâna Albă (1846). Apoi, invitatul nostru ne aduce în prezent, punctând principalele evenimente care au dus la înființarea Comunității Rușilor Lipoveni din România, în anul 1990.
Apoi, Ștefan Silvestru ne oferă mai multe amănunte despre volum, amintind de munca de cercetare depusă, spunându-ne că alături i-a fost domnul profesor, doctor în filologie, Leonte Ivanov de la Catedra de Slavistică „Petru Caraman” a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ștefan Silvestru ne conturează, succint, biografiile protopopului Avvakum, călugărului Epifanie și a boieroaicei Morozova, cei mai importanți apărători ai credinței de rit vechi (bizantin), jertfiți întru apărarea acesteia.
În tabloul de mai jos e surprinsă – Boieroaica Morozova – de către pictorul Vasili Surikov, în anul 1887. Pictura o prezintă pe boieroaica Feodosia (în călugărie Feodora) Morozova în momentul arestării acesteia de către nikonieni, în anul 1671, pictorul inspirându-se din următorul pasaj din Viața ei: Iar a doua zi după ce au fost chinuite cu întrebările, dimineața, împreună cu stăpânirea a venit și diacul de dumă, și au fost aduse lanțuri cu butuci, și au dat jos fiarele de la picioare, și au început să le pună lanțurile pe grumaz. Iar Fericita Feodora, făcându-și semnul crucii pe față și sărutând lanțurile din jurul grumazului, a zis: „Slavă Ție, Doamne, că m-ai învrednicit să port lanțuri ca [Apostolul] Pavel”. Și diacul de dumă a poruncit oamenilor, și au așezat-o pe sanie, și grăjdarul a primit poruncă să mâne. Iar ea a șezut și a pus butucul lângă sine. Și a fost purtată pe lângă Mănăstirea Ciudov prin locurile pe unde trecea [adesea] țarul, iar mâna dreaptă și-o întindea Marea Feodora și închipuia limpede așezarea degetelor, și ridicând-o cât mai sus se îngrădea cu [semnul] crucii, tot de atâtea ori zăngănind din lanțuri. Fiindcă sfânta își închipuia că prin acele locuri pe unde trecea, țarul vede biruința ei, pentru aceasta nu s-a arătat rușinată de batjocoririle lor, ci și mai mult s-a îndulcit de dragostea lui Hristos și s-a bucurat de lanțuri.
Așadar, în cartea Manual starover de sfințenie, vol. I, apărută la Editura RoRu din Iași, sunt publicate viețile protopopului Avvakum, călugărului Epifanie și a boieroaicei Morozova. Despre toate acestea, dar și ca răspuns la întrebarea – Cui se adresează volumul (?) – aflăm mai multe amănunte din următoarele trei secvențe audio.
Raportat la subiectele conturate – de la creștinarea Rusiei, începând cu anul 988, până la Revoluția bolșevică din 1917, prezentarea Marii Schisme, de la mijlocul secolului al XVII-lea, din sânul Bisericii Ortodoxe Ruse și prezentarea vieților Protopopului Avvakum, călugărului Epifanie și a boieroicei Morozova în Manual starover de sfințenie, carte apărută, în Săptămâna Mare a anului 2020, la Editura RoRu din Iași – tragem concluziile, referindu-ne, succinct, la experiența de viață a marelui scriitor rus Alexandr Soljenițîn.
În contextul celor prezentate, se cuvine a încheia prin câteva cuvinte care aparțin domnului profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivanov, cel care a scris prefața Manualului starover de sfințenie, Vol. I: „[…] nevoiți să trăiască ascunși, aidoma primilor creștini, ei au reușit să-și păstreze credința, semnul crucii cu două degete, vechile pravile, cărțile de cult și icoanele venerate, să-și ducă zilele în cucernicie. În țările de adopție au găsit aproape întotdeauna mai multă înțelegere și toleranță decît în patria părăsită”, invitându-vă încă o dată să intrați în contact cu această carte și să înțelegeți istoria zbuciumată a staroverilor – credincioșii ortodocși ruși de rit vechi (bizantin).