Astăzi, în deschiderea emisiunii povestim despre – imaginea țiganilor în literatura română și universală, iar cel care ne vorbește este regretatul prof. univ., dr. în filologie, Nicolae Crețu de la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Imediat După ce aflăm amănunte despre subiectul enunțat, până la finalul ediției de astăzi a emisiunii noastre, povestim despre narațiunea Sakuntala, de Vasile Voiculescu.
Nicolae Cretu, critic literar, Prof. Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași… povestindu-ne despre Sakuntala, de Vasile Voiculescu
Astăzi, după cum bine știți, difuzăm un interviu, realizat de către subsemnatul, cu regretatul profesor, specialist în filologie, Nicolae Crețu de la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
Dragi prieteni, în emisiunea de astăzi – regretatul dascăl Nicolae Crețu, specialist în filologie, ne creionează o imagine a narațiunii Sakuntala, de Vasile Voiculescu, spunându-ne că este o proză deosebită, având în prim plan viața țiganilor, cu urcușuri și coborâșuri, cu lumini și umbre; din prima intervenție audio, despre subiect, pe care o difuzăm, mai aflăm amănunte concrete și despre explicația titlului, dar și despre personajele principale ale narațiunii, pentru ca, mai apoi, să intrăm în miezul acesteia.
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 13 octombrie 1884, Pârscov, Buzău, România – d. 26 aprilie 1963, București, România) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet, dramaturg și prozator.
După cum bine știți, astăzi, povestim împreună cu regretatul dascăl Nicolae Crețu, specialist în filologie, despre narațiunea Sakuntala, de Vasile Voiculescu. Până a urmări alte amănunte despre Sakuntala și firul narațiunii, apelăm la spusele criticului literar George Călinescu, mai exact la a sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, ediția a II-a, revăzută și adăugită, ediție prefațată de Alexandru Piru, Editura Minerva, București, 1985: Până să-și dezvăluie personalitatea, Vasile Voiculescu, născut la 27 noiembrie 1884 – plecat în lumea de dincolo la 26 aprilie 1963, fiul lui Costache Voicu și al Sultanei din comuna Pîrscov, județul Buzău, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii, cântânt Siretul: Siretul pare-a câmpuri un loc încremenit/ Așa domol ce curge lățit, peste nisipuri!… satul natal: Ce pașnic era satul… Pitit la poala culmii/ Ca un ostrov de cuiburi sub strașina-nvechită,/ Îl străjuiau din muche, doinindu-i pururi ulmii/ Și-l încingeau pe vale pădurea de răchită…
și mai ales marile teme etice: mila, supunerea, suferința, binele și răul, divinitatea, idealul, arta, cam în acest fel: Artistul nu-I decât prilejul/ E clipa scurtă, oarbă-n care/ O veșnicie-și pune dorul/ Sau își încheagă-a ei visare.
Revenim la dialogul cu regretatul dascăl Nicolae Crețu. Reamintim că vorbim despre narațiunea Sakuntala, de Vasile Voiculescu, iar, în cele ce urmează, prin cuvânt, pășim în interiorul narațiunii și aflăm amănunte concrete despre personajele acesteia, despre mentalitatea mitologizantă din narațiune; aflăm și către ce altă mare scriere a lumii trimite narațiunea lui Vasile Voiculescu.
Reamintim că, astăzi, difuzăm un dialog realizat, chiar înainte de a se stinge, cu prof. univ., dr. în filologie, Nicolae Crețu de la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Povestim despre Sakuntala, de Vasile Voiculescu. Rada, frumusețe cu destin; Rada și personajul narator; personajul narator și rolul jucat de acesta în firul prozei voiculesciene; ursul Florea, un alt personaj, constituind substitutul copilului; întreaga narațiune este presărată de ocupațiile tradiționale din lumea șatrei, șatră pe care o găsim, atât de frumos prezentată, descrisă în Sakuntala lui Vasile Voiculescu.
Raportat la subiectul despre care am vorbit astăzi – conchidem, cu finalul narațiunii Sakuntala, în ton cu cele precizate de către regretatul dascăl… Şi o vedeam noaptea deznădăjduită, umilită, plină de răzbunare, cum dă foc şatrelor. Da, că pusese şomoiogul aprins în corturile ţiganilor. Pe urmă fugise sus, să se încredinţeze dacă Dionis pleacă. Şi cînd l-avăzut că trece fără să se oprească, fără să se uite la ea, care striga să întoarcă măcar capul spre cuibul unde-şi clocise visele, a înţeles… Dionis îi părăsea pentru totdeauna. Atunci a intrat în cort şi şi-a dat foc singură. Ca o vădană din India. Pe rugul alcătuit din patul lui Dionis… pentru care fusese mamă, dar la care, sînt sigur, jinduise ca o ibovnică. Şi nu cred să fiu romantic. A doua zi m-am tîrît în vale…Tabăra – nicăieri… doar urmele focurilor, grămezile de cenuşă şi rămăşiţele ospăţului… Cîrd de păsări speriate, şatrele ridicaseră aripile şi pieriseră. Am rătăcit cîtăva vreme printre închipuiri… şi am plecat numaidecît acasă, prin Braşov, să nu dau ochii cu ea…. Dionis nu s-a mai întors nici pînă astăzi. Şi n-am mai aflat nimic despre el. Sînt de-atunci peste douăzeci de ani. Dar nici acum nu mă pot dezbăra de o vedenie. Un pîlc de călăreţi în noapte, peste o padină de munte. Toţi întorc capul să privească în urmă movila unui cort strălucit. Numai unul, călărind în frunte, pleacă în lume, fără să se uite înapoi.
Stimați prieteni, în speranța că v-am stârnit interesul, și sigur am făcut-o, cu temele prezentate, vă invit ca luni, 19 IUNIE 2023, între 20:30 – 21, să fiți alături de Radio Iași, pentru a urmări emisiunea: Viața Rromilor.
Ne auzim, online, AICI – http://www.radioiasi.ro/asculta-live/
