Dumitru Șerban în dialog cu personalități; Tradiții; Dialog

TRADIŢII. DE LA COTIDIAN LA ANCESTRAL – interviuri, vol. I și II

În anul 2022, la Editura „Asachiana” a Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași, au apărut volumele I și II din cartea Tradiții. De la cotidian la ancestral, lucrare de anvergură care va avea continuitate.

Volumul I cuprinde interviurile: Gheorghe BOANCĂ, omul ancorat în satul tradiţional şi credinţă, mânuitorul pensulei şi al cuvântului; Bucovină plai cu dor, doina inimilor noastre (Interviu cu scriitorul Vasile DIACON); Simbolistica şi semnificaţia sărbătorilor de primăvară (Interviu cu Adina HULUBAŞ, specialist în filologie); Originalitate şi unicitate în pictură, sculptură, fotografie şi arta scrisului (Interviu cu Costel IFTINCHI); Cromatica universului rural în credinţele arhaice, împreună cu etnologul Lucian LEFTER; Păstrarea identităţii unui neam, împreună cu regretatul folclorist Dan RAVARU; Folclorul, mesagerul străbunilor, obiect de interes pentru tânăra generaţie (Interviu cu Ioana REPCIUC, specialist în filologie).

Volumul al II-lea suprinde: Povestea măştii prin vocea dascălului Bogdan BÂRZU, din ţinutul Hârlăului și Despre identitatea neamului românesc aflăm de la etnograful Marcel LUTIC, președinte al Asociației Meșterilor Populari din Moldova.

Interviurile de față aduc în prim plan oameni frumoși, care sunt legați prin tradiție, mărturisind același crez sfânt al înaintașilor noștri. Inima este lăcașul în care cuibărim esteticul, dragostea, trecutul care se deschide în viitor prin tradiție, prin dorul curățitor, prin strângerea comorilor spirituale pe altarul inimilor noastre, unde tradiția este pecetluită pe suflet și ne arde cu un dor nestins.

Cum ne vom putea călăuzi pașii spre viitor dacă nu ne vom întoarce pe calea cea dreaptă care duce în inima tradițiilor și a obiceiurilor sacre ale unui popor? Calea este strâmtă, dar dreaptă, iar cooperarea se face prin sângele prin care curge istoria satului cu toate tradițiile ei înrădăcinate în poporul nostru. De aceea, tradiția are datoria morală de a încolți în firea omului și în cugetul inimii: frumosul, meșteșugul, dragostea, elemente care conduc spre trăinicia și existența eternă a unui neam.

Numai prin tradiție găsim calea spre lumina străbunilor, a înaintașilor, a strămoșilor care au săpat adânc în conștiința veacurilor, punând la rădăcină iubirea, esteticul, lacrima, truda mâinilor și esența picurată din suflet, toate acestea fiind podoabe nestemate ale transmiterii frumosului prin artă.

Inima este altarul prin care tradițiile și obiceiurile românești sunt aduse înainte și puse spre îndumnezeirea tainică a omului cu Dumnezeu, de aceea ne permitem să strigăm din toți rărunchii la divinitate: Dumnezeule, înfiiază-ne și du-ne în raiul tău pentru că suntem un popor frumos care a știut să iubească autenticul, a știut să-i prețuiască pe înaintași și să-i pună la loc de cinste, fă-ne, așadar, fii tăi spirituali, transmițătorii tradițiilor și obiceiurilor înaintașilor și pleacă ochii tăi spre noi și du-ne în locul tău cu tot neamul, acolo unde ne-ai pregătit veșnicia, pentru că poporul român încă știe să prețuiască și să iubească munca și truda străbunilor.

Unul dintre cele mai consistente interviuri e în volumul al II-lea, paginile 21 – 280, interviu în care etnograful Marcel Lutic își spune povestea vieții, poveste pe care o întărim cu fotografiile de mai jos.