În ziua de duminică, 11 mai 2025, începând cu ora 14, la Iași, în incinta Cercului Militar din dealul Copoului, va fi lansată cartea Utopia Cantemir, de Romeo Romila.
Romanul a văzut lumina tiparului, anul acesta, la Editura PIM din târgul Iașilor.
Cartea va fi prezentată de către Livia Ciupercă, Calistrat Robu, Corina Matei Gherman, Liviu Apetroaie.
În programul manifestării vor fi și câteva momente artistice susținute de către: Silvia Aboaice, Adrian Gegiuc, Mihaela Beatrice Spiridon, Karina Zamfirescu, Poiană Parascheva, Dumitrescu Martina, Claudiu Ianț, Grupul „Zorile”, Corala „Lirica” și alții.
Moderatori ai manifestării vor fi: Benone Tiron, Corina Matei Gherman și Mihaela Beatrice Spiridon.
Pentru a a vă face o părere despre narațiunea semnată de către scriitorul Romeo Romila, postăm un fragment din paginile acesteia:
„Monaha și oșteanul se priveau în tăcere, măsurându-se din ochi. Ispravnicul Cantemir vedea o femeie puternică la suflet și la trup, deoarece slujirea Domnului cere putere și neabătută voință. Călugărița vedea un bărbat trecut de prima tinerețe, măcinat de un rost al vieții pe care se pare că nu-l găsise.
– Mă uit la tine, Constantine, și nu-mi vine să cred că te țineam în brațe și-ți cântam ca să adormi pe când erai mititel! Și acuma? Un cap încărunțit deasupra unui trup de bărbat în putere…! rosti cu glas molcom monaha Macrina.
– Nici mata, țață, nu mai aduci cu fetișcana cu care alergam prin pădure! răspunse ispravnicul Cantemir.
– Pe unde ai umblat atâta vreme, Constantine?
– Hmm, pe unde n-am umblat?! Am vânturat lumea asta ca un suflet fără hodină!
– Și, după atâta vreme, ți-ai găsit hodina sufletului? întrebă maica Macrina.
Ispravnicul Cantemir nu răspunse. Ce-ar fi putut răspunde? Femeia asta, sora lui, îl punea în încurcătură cu iscodeala ei muierească. Ce să-i spună? Nu se gândise niciodată la liniștea cugetului. Când să se gândească? Ce viață a trăit el?! Ptiu, bătu-o-ar s-o bată Dumnezeu, ce întrebare îi trecuse femeii prin minte?!
– Mata, țață, cum te împaci cu viața de la schit? Nu ți-i urât în pustietatea asta?
– Vezi tu, Constantine, viața noastră nu-i decât întâlnirea cu lucrarea lui Dumnezeu…Dimineața soarele mă mângâie de la obraji în bătaia vântului…Vântul dansează în jurul meu și-și dă mâna cu soarele ca să mă ridice de la pământ și să-mi trimită gândurile sus, către cer… Șoaptele din jurul meu umplu ziua de zgomot. Florile cântă trezirea de dimineață, pământul se lungește ca o mâță, copacii scutură frunzele, păsările povestesc visele nopții, iepurii se zbenguie în țărână, totul se curbează și se răsucește ca după un somn lung… Tot ce este în jur este parte din mine, așa cum și eu sunt parte a lucrării Lui. Ce înțelegem noi din ce ne înconjoară este că o frunză pleacă după altă frunză… primavară – vară – toamnă – iarnă după primavară – vară – toamnă – iarnă fără să se oprească vreodată… Eu știu că Dumnezeu este tot ce ne înconjoară: pietrele, pământul, copacii, apa, păsările, lumina, întunericul, atâtea lucruri mici și mărunte… Un om înțelept a spus să nu disprețuim lucrurile mici, pentru că o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate să facă soarele niciodată, anume să lumineze în întuneric!
Bărbatul s-a simțit mic și neînsemnat pe lângă femeie, și asta îl cam zâdăra. Se aștepta să-i răspundă că munca e grea, că nu-i ușor să ai grijă de vitele din gospodărie, să lucrezi la grădină și să faci muncă de bărbat la ogor, firesc ar fi fost să spună că o doare ici, că o înțeapă colea, ca tot omul la o etate…
Maica Macrina citea nedumerirea din sufletul bărbatului și închipuirea îi fugea la câte o fi îndurat acest frate al ei, Constantin. Începu vorba cu glas domol:
– Se spune că la începutul lumii Dumnezeu și omul mergeau unul lângă celălalt pe malul unui râu, fiecare cu gândurile lui. Pe unde treceau, urmele pașilor lor se vedeau alăturea pe pământ. Dumnezeu se gândea la cum făcuse lumea:
La început a fost vântul care a adus lumina. Și am văzut că lumina este bună. A început ziua întâia.
Apoi a venit Soarele și a luminat lucruri și făpturi. Și am văzut că este bine. Și a fost ziua a doua.
Apoi făpturile au tresărit din somn și au început să miște fiecare după felul lor. Și am văzut că este bine. Și a fost ziua a treia.
Apoi, am văzut că fapturile, gândurile și faptele s-au așezat în rostul fiecăruia. Și am văzut că este bine. Și a fost ziua a patra.
Peste toate s-a orânduit Lumina. Și am văzut că este bine. Și a fost ziua a cincea.
Apoi, Lumina a dat de lucru fiecăruia după puterile lui. Și am văzut că este bine. Și a fost ziua a șasea.
Apoi, seara a cuprins pe toți cei obosiți de peste ziuă, s-a așternut liniștea peste toate. Şi am văzut că este bine. Și a fost ziua a șaptea…
În ăst timp, omul se gândea la ce pune copiilor pe masă să mănânce, la gura slobodă a femeiii, la viața asta fără pic de bucurie și, tot tolocănind în sinea lui, deodată băgă de seamă că pașii lui Dumnezeu nu se mai văd lângă ai lui.
– Unde ești, Doamne, m-ai părăsit? întrebă omul speriat.
– Nu te-am părăsit, omule, sunt aici, cu tine! răspunse Dumnezeu.
– Unde ești cu mine, că nu-ți văd urma pașilor? spuse omul.
– Uită-te mai cu băgare de seamă și ai să vezi că urma pașilor este mai adâncă! spuse Dumnezeu.
Omul se uită și văzu că Dumnezeu are dreptate.
– Ce vrea să însemne asta, Doamne? întrebă omul.
– Înseamnă că Eu te-am luat în brațe pe tine și pe gândurile tale și că atât timp cât sunt cu tine, toate în viață ta se vor așeza… ”.
În ziua de duminică, 11 mai 2025, începând cu ora 14, la Iași, în incinta Cercului Militar din dealul Copoului, va fi lansată cartea Utopia Cantemir, de Romeo Romila.
Romanul a văzut lumina tiparului, anul acesta, la Editura PIM din târgul Iașilor.
Cartea va fi prezentată de către Livia Ciupercă, Calistrat Robu, Corina Matei Gherman și LIVIU APETROAIE.
Redacția
