A doua voce care și-a exprimat opinia despre poetul Ionuț Alupoae aparține scriitorului Liviu Apetroaie, cel care a semnat prefața volumului de versuri Anti©orbii iubirii, prefață intitulată Diacronia clepsidrei de iubire.
Liviu Apetroaie ne vorbește despre modul cum și-a construit drumul ca scriitor Ionuț Alupoae, amintind de faptul că acesta nu s-a grăbit, precum o fac, astăzi, mai toți tinerii poeți, subliniind – despre volumul de față – că este o carte bine legată, bine închegată.
Apoi, scriitorul Liviu Apetroaie scoate în evidență răbdarea autorului de a sedimenta, de a gândi, de a reveni, toate acestea constituind lucrul cel mai important pentru un scriitor.
Despre toate acestea, dar și despre fructuoasa activitate a poetului, dascălului Ionuț Alupoae, vă invităm să-l ascultați, mai jos, preț de câteva minute, pe scriitorul Liviu Apetroaie (AUDIO):
Înspre finalul evenimentului, ne-a vorbit și autorul volumului de versuri Anti©orbii iubirii. Discursul lui Ionuț Alupoae e ca o spovedanie în fața universului, a poeziei, în fața naturii, aceasta din urmă atât de frumos suprinsă în versurile sale. Autorul ne oferă și explicația titlului, pentru ca, mai apoi, să ne vorbească despre motivele pe care le surprinde în versurile sale.
Poetul Ionuț Alupoae aduce mulțumiri tuturor celor prezenți la manifestarea din data de 23 februarie din incinta Casei cu Absidă din Iași, pentru ca, în final, să ne citească poezia Căutare din volumul de versuri Anti©orbii iubirii, un frumos poem dedicat soției sale, Georgiana. Vă invit, cu sufletul și inima, să-l urmăriți și să fiți părtași, în prag de primăvară, la acest miracol care ne apropie și se numește – poezie (AUDIO):
Raportat la toate acestea, se cuvine a conchide prin câteva cuvinte din prefața volumului, cuvinte care aparțin scriitorului Liviu Apetroie: „Anti©orbii iubirii este poemul central, cu vizibilă tușă metafizică, un spațiu liric în care se descompun și se recompun stările omenești fundamentale. Cunoaștere și sens, alternanța lumină – întuneric, tentația verticalei în devenire, împlinire de destin, mereu în aspirație, mereu amânată. Corp-corb, anticorp-anticorb, binoame existențiale, vectori ai situării eului în lume, prin care se creează trama esenței de a fi; în jocul acesta, aparent paronimic, un cerc se închide deschizând”.
Pentru a completa imaginea celor descrise de poetul Liviu Apetroie, vă invit să citiți poemul care dă titlul volumului de față:
Anti©orbii iubirii
de vorbă stau cu orbul antic
prin purgatoriul dimineţii
în craniul lumii intră seara
prânzind lumini sub masca vieţii
e viu, ori poate eu orbit-am
ningând pe ochii mei poeme
e mort, ori poate eu văzut-am
ce leacuri vin să ne blesteme
uitaţi prin nicmicii terestre
când n-are moartea libidou
vin corbii rătăcind ferestre
ṣi-l recompun pe domnul Poe
iar vracii-văzători se ceartă
tot bâjbâind prin leṣul lumii
homerice genuni îi cată
când orbii sapă-n templul lunii
ṣi ne primim iubirea-n doze
aceleaṣi suflete seduse
vaccinul e-n clepsidre roze
din veacul clipei descompuse
din rai ṣi iad zorii se cască
prin gândul lumii ce s-a stins
o floare de rugină nască
în palma care l-a cuprins
peste deṣert se-aṣtern poeme
ce chip, ce trup , frumoasă tipa
ṣi tu murit-ai? căci de-o vreme
e neîntoarsă-n veacuri… clipa





