Vorbim despre istoricul rușilor staroveri, o istorie zbuciumată, o istorie pusă la grea încercare, cu piedici şi cu realizări, o istorie care şi-a pus amprenta asupra acestui „select grup”, încât… chiar dacă au reuşit să se inchege în comunităţi, urmele schismei şi-au pus amprenta bine asupra lor, rămânând neşterse – şi astăzi – din conştiinţa şi istoria acestora.
Astăzi, pentru a vorbi despre cartea lunii martie a anului 2023, am invitat la dialog pe istoricul Aleksandr Varona, fiind vorba despre: Tragedia schismei ruse. Reforma patriarhului Nikon și începuturile staroverilor, ediția a II-a, revăzută și adăugită, cercetare care a văzut lumina tiparului, în anul 2020, la Editura Comunității Rușilor Lipoveni din România, volum pe care l-am primit, zilele trecute, chiar de la autor, cu dedicația – Domnului Dumitru Șerban, cu deosebită simpatie și apreciere pentru tot ceea ce face spre folosul rușilor lipoveni. Propun să începem dialogul cu domnul Aleksandr Varona, istoric, ascultând povestea cărții de față.
Din următoarea secvență audio aflăm amănunte despre perioada de dinainte Schismei din Biserica Ortodoxă Rusă, așadar, de dinainte de mijlocul secolului al XVII-lea, separare care a fost cauzată de reformele introduse mai întâi de către Patriarhul Nikon în anul 1653 și confirmate, mai apoi, de un consiliu de episcopi în 1666 – 1667.
Invitatul nostru, istoric Alexandr Varona, ne vorbește, în a treia secvență audio pe care o difuzăm, despre partea religioasă a Europei Apusene din perioada la care facem referire, cu accent pe: contrareforma catolică, respectiv războaiele religioase dintre catolici și protestanți, invitându-vă să urmăriți, cu atenție, pentru a înțelege și originile schismei, de mai târziu, din Biserica Rusă.
În cele ce urmează, ascultăm amănunte despre „vremurile tulburi” din Rusia secolului al XVII-lea, conturându-vă o imagine a influențelor externe din societatea rusă, aflând amănunte și despre principalii actori de pe scena vieții politice, religioase, din perioada la care facem referire.
Reamintim că suntem în perioada Țarului Alexei I al Rusiei, Alexei Mihailovici, țar între anii 1645 – 1676, atunci când în Biserica Rusă s-a produs schisma, raskolul, iar poporul a fost nevoit să accepte câteva modificări în mod forțat, mai mult – în aceste vremuri patriharhul Nikon arăta față de țar autoritate susținând că acesta, țarul, trebuia să i se supună, ajungându-se, astfel, la un conflict între cei doi.
Surprins – în urma acestor tulburări – a fost poporul, pentru că nu înțelegea de ce trebuia să se supună, într-un mod rapid, unor noi reguli, dar, despre toate acestea, de la istoric Alexandr Varona aflăm amănunte concrete.
În următoarele minute ascultăm amănunte despre două mișcări – mișcarea de renaștere spirituală a protopopului Ivan Neronov, adică cercul râvnitorilor evlaviei și stareții pădurilor, aceștia din urmă caracterizați printr-un exces de ascetism – două cercuri din perioada la care facem referire, mijlocul secolului al XVII-lea, care arată lupta pentru credința străbună, mulți chiar și dintre înalții statului sau bisericii, din acele vremuri, nefiind de accord cu reformele țarului, aflând totodată amănunte și despre protopopul Avvakum – și nu numai despre el – care a luptat/au luptat, până a fi răstignit și ars/până a fi răstigniți și arși – pentru credința strămoșească; de asemenea, istoric Alexandr Varona ne descrie și timpurile de după țaratul lui Alexei Mihailovici.
Concret, o parte dintre oamenii care nu au fost de acord cu modificările din Biserica Rusă, din acele vremuri, mai târziu, cu voia Domnului, au ajuns și în ținuturile locuite de români, aceștia fiind rușii lipoveni sau staroverii, oamenii de veche credință, oameni gospodari, credincioși, iubitori de familie, de sfânta biserică, aceasta din urmă fiind reper pentru întreaga viață.
Cartea lunii martie a anului 2023 e scrisă de către istoricul Alexandr Varona, cel care, în următoarele minute, ne zugrăvește un tablou al direcțiilor migrațiilor staroverilor, migrația acestora fiind, mai tot timpul, urmată de venirea autorităților, însă, interesant este faptul că unii țari – Alexandru al II-lea, Alexandru al III-lea, Nicolae al II-lea – față de staroveri au arătat, au manifestat îngăduință, bunăvoință, considerând că aceștia nu sunt un element distructiv, din contră, de foarte multe ori, pentru credința lor, pentru păstrarea tadițiilor străbune, fiind dați, de către țari, exemplu.
Raportat la subiectele pe care le-am prezentat mai sus atât prin text, dar și prin înregistrările audio, împreună cu istoric Alexandr Varona, tragem concluziile… aflând că schisma pentru poporul rus, dar și pentru staroveri a fost și continuă a fi un moment dureros, iar societatea rusă, după cum ne spune invitatul nostru, nu și-a revenit nici astăzi, evenimente care s-au adâncit în timp, iar rănile acestora încă sunt vizibile; aflând – din ultima înregistrare – și de faptul că țarul Petru I a fost un personaj controversat, cel care a condus Rusia de la 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa…28 ianuarie/8 februarie 1725.
Încheiem prin câteva fraze pe care le găsim în prefața primei ediții a cărții – Tragedia Schismei Ruse, de istoric Alexandr Varona, Editura Kriterion, București, 2002, prefață semnată de către regretatul prof. univ., specialist în filologie, Ivan Evseev, Universitatea de Vest, Timișoara, cel care despre demersul editorial de față avea să susțină: Cartea este destinată, în primul rând, rușilor lipoveni din România, urmașii staroverilor care s-au opus reformei nikoniene și au emigrat din zonele central și sudice ale Rusiei spre periferia marelui imperiu, stabilindu-se în cele din urmă, pe teritoriul Moldovei, Valahiei și mai ales în Dobrogea de nord, stăpânită în acele vremuri de turci. Poblema raskolului pentru rușii staroveri din România este una esențială. Ea semnifică începutul acestei comunități etno-religioase, definește reperele ei istorice, caracteristicile doctrinaire și principiile morale care au menținut-o de-a lungul timpului.

Avvakum Petrovici Kondratiev – cunoscut pentru opoziția pe care a manifestat-o față de reformele promovate de patriarhul Nikon al Moscovei